la modul acesta prefer să văd eu lumea
lumea asta aproape în care îți sprijini coatele
de parcă ar fi o apucătură

și nici măcar nu e ușoară culoarea în care te îmbraci
e doar geloasă că te-ai vindecat de ea
e doar o incizie precisă până la sfârșitul mâinii
pe care o imploră să curgă furios în podea
iar drumul până acolo
să fie presărat de cuvinte moarte și greșeli
iar de jur împrejurul tău
să mai rămână maluri afectuoase până în buricul degetelor
să crească prin tine la fel cum trece o rădăcină
prin carnea unei morți oarecare

la câteva minute după acest poem
o parte din oameni și-au smuls malurile din ei
cu tot umărul câinilor adăpostiți
în insuficiență